Diverse

Articole

Dojo-oaza spiritului

Foarte multa lume, în general cei din vest, dacă intra într-un dojo de arte marţiale tradiţionale simt o oarecare incomoditate din cauza aplecărilor şi a formelor nenumărate ale etichetei. Aceste lucruri pot părea poate prea exagerate sau pentru unii, chiar fără sens. Dar dacă păşim putin mai adânc, vom observa că fiecare punct al ethichetei este bine înrădăcinat în menţinerea stării de bine şi a siguranţei societăţii.
Viaţa de zi cu zi este plină de obiceiuri sociale, care fac posibil ca oamenii să fie permanent în contact unul cu celălalt, să comunice între ei şi să micşoreze posibilitatea creării oricărui conflict. Acest lucru este foarte important, mai ales în societăţile războinice, unde agresivitatea poate fi controlată de legile riguroase ale respectului şi ale unei baze sociale serioase. Eticheta este cel mai important lucru; în societăţile feudale, de multe ori, este linia îngustă dintre viaţă şi moarte.

Când păşim pragul unui dojo, intrăm într-o altă lume: lumea războinicilor, locul respectului şi al camaraderiei. Pe tatami, atacăm şi suntem atacaţi; învăţăm să ne dezvoltăm capacitatea de a răspunde firesc oricărui atac. Numai prin aplicarea corectă a ethichetei facem posibil ca noi să ne putem antrena în siguranţă, să ne controlăm şi să ne direcţionăm obiceiurile agresive, transformându-le în compasiune şi respect.

Aikido nu este un sport, ci o învăţătură, o modalitate de a cizela şi antrena mintea, corpul şi sufletul. Aikidoka trebuie să pună accentul pe dezvoltarea spiritului şi a personalităţii prin aplicarea tehnicilor.
Dojo-ul de Aikido nu este o sală de sport, ci acel loc unde se practică învăţăturile lui Morihei Ueshiba O-Sensei. Dojo-ul nu este acel loc unde omul are posibilitatea de a-şi antrena ego-ul, de a-i forţa pe alţii să-i accepte ideile personale, ci acel loc unde fiecare îşi purifică mintea, corpul şi sufletul, lasă loc respectului, sincerităţii şi modestiei, creării unui aer pozitiv şi vesel între practicanţi, iar pentru că Aikido este o artă marţială, ocupă primul loc în siguranţa practicanţilor.

Regulile Dojo-ului

1. Dojo-ul funcţionează după anumite reguli exigente, care urmează calea tradiţională a comportamentului adecvat. Spiritul ei provine chiar de la Fondatorul Aikidoului. Dojo-ul este acel loc unde moştenim învăţăturile lui O-Sensei. Datoria fiecărui aikidoka este să respecte şi să urmeze sincer aceste învăţături.
2. Fiecare aikidoka are datoria de a crea atmosfera pozitivă a respectului şi a armoniei.
3. Curăţenia este rugăciunea activă a mulţumirii. Fiecare dintre noi are datoria de a lua parte la curăţirea dojo-ului, dar şi a Inimii şi a Spiritului.
4. Dojo-ul se foloseşte doar pentru antrenamentele de Aikido; numai prin aprobarea Sensei-ului se va folosi pentru alte activităţi.
5. Sensei-ul decide dacă o să te înveţe sau nu. Nu se cumpără tehnici pe bani. Cotizaţia lunară are grijă de întreţinera locului unde te antrenezi şi oferă o mică posibilitate de a-ţi arăta mulţumirile pentru învăţăturile primite. Fiecare elev are datoria de a-şi achita cotizaţia la timp.
6. Respectă Fondatorul şi învăţăturile Lui, aşa cum Sensei-ul ţi le predă. Respecta dojo-ul, respectă obiectele cu care te antrenezi şi respectă-i pe ceilalţi.

 

Regulile Antrenamentului

1. Fiecare elev va respecta învăţăturile, filozofia Fondatorului şi modul în care Sensei-ul le predă.
2. Datoria fiecărui elev este să nu folosească tehnicile de Aikido pentru rănirea altor persoane şi nici din dorinţa de a se lăuda. Aikido este arta creării, nu a distrugerii. Are rolul de a dezvolta oameni cu caracter, cu care putem să construim o societate mai bună.
3. Pe tatami nu există conflicte personale, Aikido nu e luptă de stradă. Te antrenezi pentru a elimina reacţiile agresive, pentru a întruchipa spiritul de Samurai prin responsabilităţile tale faţă de ceilalţi.
4. Pe tatami nu există competiţie. Scopul Aikido-ului nu este de a înfrânge adversarul, ci de a te lupta chiar cu tine însuţi. Puterea Aikido-ului nu stă în forţa musculaturii, ci în mobilitatea ei, în contact, sincronizare, intuiţie, control şi modestie.
5. Jignirea şi vorbele urâte nu sunt tolerate. Fiecare dintre noi trebuie să-şi cunoască limitele.
6. Fiecare persoană are abilităţi fizice diferite şi începe studiul Aikido-ului din diferite motive. Aceste lucruri trebuie respectate. Adevaratul Aiki ne învaţă cum să folosim în mod corect tehnicile şi cum să le adaptăm la orice situaţie. Datoria ta personală e să nu răneşti pe nimeni; ai grijă de partener, dar şi de tine.
7. Primeşte învăţăturile instructorului şi execută-le cu sinceritate şi încredere.
8. Fiecare elev învaţă aceleaşi principii. Nu vom avea conflicte între grupurile de practicanţi. Membrii dojo-ului sunt o familie (pentru că secretul Aikidoului e Armonia.)

Ethicheta dojo

1. La intrarea şi ieşirea din dojo se salută sala (în picioare-ritsurei).
2. Când păşim pe tatami salutăm din seiza (somenul) cu fotografia lui O-sensei. Se va efectua salutul (REI) ori de cate ori intrăm sau ieşim de pe tatami.
3. Respectă obiectele cu care te antrenezi. GI-ul nu are voie să fie rupt şi întotdeauna trebuie să fie curat. Armele, când nu sunt folosite în condiţii bune, vor fi puse ordonat la locul special amenajat .
4. Niciodată nu folosi GI-ul sau armele altui practicant.
5. Cu câteva minute înaintea începerii antrenamentului, după gradul şi vechimea pe care il ai, stai în meditaţie liniştită şi aştepti începerea lecţiei. Aceste momente sunt perfecte pentru eliminarea gândurilor perturbatoare pe care le acumulezi de-a lungul zilei.
6. Antrenamentul începe şi se sfârşeşte cu o ceremonie obişnuită. Este important să participi la acest ceremonial, dar dacă totuşi, din anumite motive, nu poţi să ajungi la timp, aşteaptă la marginea tatami-ului în seiza, până instructorul îţi dă voie să participi la antrenament. E important să nu-i deranjezi pe restul din cauza întârzierii.
7. Pe tatami cel mai corect mod de aştepta este poziţia seiza. Se poate sta şi în agura (turceşte) dacă ne supără genunchii, dar niciodată cu picioarele întinse sau sprijinindu-ne de perete sau alte lucruri din dojo. Mereu trebuie să fii pregătit.
8. În timpul antrenamentului nu părăsi tatami-ul, doar dacă te-ai accidentat, eşti bolnav sau nu te simţi bine.
9. În timpul antrenamentului, când instructorul arată o tehnică, astepti în linişte (în seiza) să termine, după care-l saluţi pe Sensei, te întorci spre partener, vă salutaţi şi continuaţi lecţia.
10. În momentul în care instructorul face semn că tehnica trebuie încetată, îţi saluţi partenerul şi împreună cu restul practicanţilor, te aşezi în seiza.
11. Niciodată nu sta pe tatami fără să faci ceva, exersează sau, dacă este nevoie, aşteaptă-ţi rândul în seiza.
12. Dacă dintr-un motiv anume ai nevoie de ajutorul instructorului, du-te la el (nu-l chema!!), salută-l cu respect şi aştepta până-ţi face semn. (Este de ajuns salutul din picioare).
13. În timpul antrenamentului, când instructorul te învaţă personal, stai în seiza, concentrează-ţi atenţia asupra lui şi salută-l cu respect când a terminat. Când predă altuia, poţi să te opreşti să-l asculţi, stai în seiza şi înclină-te când a terminat.
14. Respectă-l pe acela care este mai experimentat. Lasă discuţiile fără sens.
15. Eşti aici ca să înveţi. Problemele pesonale lasă-le în afara dojo-ului.
16. Dacă cunoşti tehnica sau mişcarea pe care o exersaţi şi lucrezi cu o persoană care nu o cunoaşte, poţi să-ţi ajuti partenerul. Dar niciodată nu ai voie să-l înveţi sau să-l corectezi până nu ai atins nivelul de judansha.
17. Pe cât posibil, vorbeşte cât mai puţin pe tatami. Aikido este experienţă.
18. Înainte de antrenament şi dupa, tatami-ul trebuie curăţat. Datoria fiecăruia este ca dojo-ul unde se caută Calea să fie curat.
19. Nu se manâncă, nu se bea, nu se fumează, nu se roade gumă de mestecat în dojo.
20. În timpul antrenamentului se va evita purtarea bijuteriilor pentru că poate provoca accidente.
21. Niciodată nu consuma băuturi alcoolice când eşti îmbrăcat în GI.

Oricând eşti musafir binevenit în dojo dacă respecţi următoarele:

1. Să fii civilizat, nu-ţi aseza picioarele pe mobilier şi nu le rezema de nimic.
2. Nu mânca, nu bea, nu fuma în dojo.
3. Nu vorbi cu nimeni, până se află pe tatami. Nu vorbi şi nu te plimba când instructorul predă.
4. La începutul antrenamentului şi la sfârşit să participi şi tu pe marginea tatami-ului la ceremonialul din dojo. Nu te ridica de pe loc până Sensei-iul nu a părăsit tatami-ul.
Dacă nu eşti sigur ce trebuie să faci, poţi să întrebi cu încredere un elev mai avansat. Toate punctele ethichetei o să-ţi fie naturale când ai început practica Aikido-ului. Nu fi nervos sau agitat dacă la vreun punct al ethichetei vei fi corectat, toate acestea sunt spre siguranţa şi spre binele practicii, nu numai a ta, dar şi al celorlalţi.
Aikido nu este o religie, este calea cizelării spiritului, este calea iluminării spirituale prin folosirea tehnicilor lui O-Sensei. Salutul şi ceremonialul din dojo nu aparţine de ideile vreunei secte sau religii, ci aparţine respectului faţă de spiritul inteligenţei creatoare a universului, care există în fiecare fiinţă umană.
Salutul de la începutul şi sfârşitul antrenamentului către direcţia somen-ului reprezintă, respectul faţă de Spiritul Aikido-ului şi a principiilor Sale şi respectul faţă de O-Sensei, care prin toate greutăţile pe care le-a experimentat de-a lungul vieţii, a creat Arta Păcii.
În Aikido nu există cale bună sau rea. Dacă orice acţiune respectă legile Universului, atunci e bună. Dacă asculţi de legile Universului, motivaţia şi atitudinea ta faţă de alţii va fi bună, şi prin aceasta înseamnă că urmezi Calea Iubirii sau Calea lui Dumnezeu. De aceea Aikido nu este doar un antrenament fizic, este Calea Înţelepciunii.
Pe tatami întâlnim persoane cu statute sociale diferite, persoane cu limbi şi culturi diferite, cu opinii politice şi mentalităţi diferite. Ei nu din cauza spiritului competitiv s-au adunat pe tatami, ci ca să comunice împreună pe limba Aikido-ului. EU-l fiecăruia nu poate fi ascuns pe tatami, fiecare persoană are atuurile şi slăbiciunile sale. În timpul antrenamentului lucrăm şi întâmpinăm presiunile împreună, ne ajutam reciproc şi învăţăm cum să avem încredere în ceilalţi. Pe tatami toţi elevii învaţă aceleaşi principii, dar principiul de bază e ca fiecare persoană să-şi cultive spiritul şi să excludă EU-l. Toţi aparţinem de acest întreg şi cu toţii avem nevoie unul de celălalt; gândeşte-te dacă ai fi singur în Univers şi nu ai avea cu cine să vorbeşti sau să râzi sau să împărtăşeşti frumuseţea stelelor, ce scop ai avea în viaţă?
Viaţa ta are nevoie de iubire şi armonie, care îi dau sens, de puterea de a face faţă greutăţilor, de întâmpinarea bucuriei progresului şi a creşterii, împreună cu ceilalţi.
În antrenamentul de Aikido nu există învingător sau învins; dacă încerci să devii mai tare decât celălalt vei pierde; dacă priveşti Aikido ca pe un sport, toată lumea va avea de pierdut, şi tu şi partenerul. Dacă priveşti viaţa ca pe o competiţie care trebuie câştigată nu vei învinge pentru că, până la urmă, mori. De aceea, nu trebuie să te împotriveşti cursului natural al vieţii. Dacă te priveşti ca pe un ciclu sau anotimp care trece şi iar vine, vei trăi veşnic. Aikido trebuie să-şi devină calea cizelării corpului şi spiritului, precum mâna fierarului, ciocanul şi focul care dă naştere formei perfecte a sabiei.
Precum spunea O-Sensei „Adevărata victorie este victoria asupra sinelui", nu poţi să-ţi petreci viaţa căutând întotdeauna siguranţa. Trebuie să fii în stare să lupţi cu tine însuţi pentru că greutăţile te fac invincibil. Niciodată nu aştepta ca altul să lupte în locul tău sau, dacă eşti în pericol, va fi un erou care te va salva. Dacă aduni în jurul tău un nenumărat şir de scuturi, ajungi la concluzia că nu te mai poţi mişca, nu te mai poţi lupta, nu eşti în stare să te aperi nici pe tine, dar nici pe alţii. Nu o să simţi căldura soarelui şi nici ploaia care-ţi loveşte faţa; în jurul tău se va crea un cerc vicios, care va da naştere panicii, lipsei bucuriei, libertăţii şi independenţei.
Dacă-ţi petreci viaţa la poalele muntelui, într-un bârlog întunecat, nu vei experimenta altceva decât întuneric. O să te adaptezi mediului, este adevărat, dar niciodată nu vei simţi dulcea durere a creşterii şi a evoluţiei. Trebuie să ieşi din acest adăpost şi să ai puterea da a lupta cu muntele care creşte înalt în faţa ochilor tăi. Trebuie să urci, să escaladezi, cu fiecare nivel să încerci să fii mai bun, să observi, să experimentezi şi atunci toate simţurile încep să ţi se deschidă. Şi la sfârşit, când ai ajuns în vârf, când vântul, soarele şi zăpada rece iţi vor atinge inima, vei experimenta puterea vastă a Universului, vei întinde mâna să atingi Galaxiile sau poate chiar faţa lui Dumnezeu.
Bushido înseamnă chemare şi sacrificiu. Este puterea spiritului creator şi a libertăţii de gândire. Dacă spiritul depinde de un anumit lucru, nu mai are puterea de a-şi sacrifica ego-ul de aceea, ca să fie complet liber, trebuie să-şi golească sufletul de gândurile perturbatoare.
Până la urmă, tu şi numai tu eşti responsabil de propria ta evoluţie, altul nu va lupta în locul tău. Simţi durere, ţi-e frică, dar trăieşti. Urcând pe stâncile îngheţate ale muntelui, ţi-e frig, ţi-e foame şi eşti obosit, eşti singur cu sunetul vântului. Dacă renunţi mori. Poate faci doar un pas, câţiva centimetri zilnic, dar încearcă. Viaţa tot aşa e: rece, flămândă şi singuratică. Totul depinde de tine.
Aceasta reprezintă Bushido, Spiritul Aikido, calea descoperirii culmilor supreme ale artelor marţiale.

Vekony Jozsef
16.04.2008
Satu Mare

 

Publicat in: Diverse : Articole