Cu siguranta multi dintre noi nu stiam mai nimic despre fondatorul Aikido-ului in momentul in care am pasit pentru prima oara intr-un dojo. Probabil ca nici dupa primele saptamani de antrenament nu am inteles mare lucru din aceasta arta, dar cu timpul, cu fiecare antrenament in plus, cu fiecare intamplare auzita de la elevii mai vechi despre viata acestui maestru pe nume Morihei Ueshiba, am fost motivati sa ne continuam  antrenamentul.

   La inceput, cu siguranta ne hraneam cu anecdote depre O`sensei in care cu mainile goale  evita atacul  cu sabii a unor aikidoka aflati in cerc in jurul  lui, sau povestioarele depre antrenamentele dure prin care trecea pentru a se mai inalta putin ca sa fie acceptat in armata, sau ca desi era foarte scund putea sa ridice  busteni foarte grei, sau ca practicase nenumarate tipuri de  arte martial.

   Dar din toate acestea ceea ce il face pe Morihei Ueshiba, Marele Profesor sau O-sensei, este modul in care a sintetizat toate cunostintele sale de arte martial si spirituale in ceea ce numim azi AIKIDO.

   Antrenamentul lui O-sensei a inceput inca din copilarie cu sumo si inotul. Cu timpul a realizat ca va avea nevoie nu numai de forta pentru a se putea apara, dar si de tehnica si asa incepe sa practice artele martial. Studiul artelor martial a inceput cu Tenjin Shin'yo-ryu Jujutsu sub indrumare lui sensei Tokusaburo Tozawa, mai apoi Kito-ryu, Yagyu-ryu, Aioi-ryu, Shinkage-ryu, Judo, Hozoin-ryu sojitsu si Kendo.  Desi se antrenase mult inca nu gasise esenta Budo.

   In jurul anului 1912 cand impreuna cu sotia sa Hatsu, se muta in Hokkaido, insula nordica  a Japoniei, este perioada in care il intalneste pe Maestrul Takeda Sokaku si se hotaraste sa studieze Daito-ryu aiki-jujutsu sub indrumarea  acestuia. Takeda Sokaku care a devenit  un “ronin” imediat dupa caderea epocii feudale japoneze in 1868, el fiind ultimul supravietuitor al atacului armatei japoneze asupra samurailor din provinzia Aizu (astazi Prefectura Fukushima), era la doar 17 ani maestru Jiu-jitsu, stapanind secretele Genji – Daito – Ryu.  Momentul intalnirii dintre Takeda Sokaku si Morihei Ueshiba in hanul Hisada din Engaru, este clipa in care Maestrul Takeda realizeaza ca se afla in fata unei reincarnari divine. Astfel O-sensei si-a insusit tehnica Daito-ryu si a dupa primirea certificatului kyuju dairi a inceput sa predea  aceasta arta.

   In decembrie 1919  Morihei Ueshiba pleaca catre Tanabe o data cu primirea unei telegrame in care se anunta ca tatal lui e grav bolnav. In tren intalneste un membru a religiei Omoto care ii povesteste despre  conducatorul lor Onisaburo Deguchi. Pe loc se hotaraste sa faca o scurta oprire in Ayabe , aproape de Kyoto, pentru a-l cunoaste pe acest om. In zilele petrecute acolo  s-a rugat pentru sanatatea tatalui sau, dar din pacate cand a ajuns  in Tanabe, el era deja mor.  Dupa 1 an de la incident se hotaraste sa se mute cu intreaga familie in Ayabe pentru a fi mai aproape de leaderul Omoto. La indrumarea lui Onisaburo Deguchi, O-sensei se apuca de munca campului  si isi continua cautarea divina. Datorita calitatilor lui de luptator ajunge in garda de corp a lui Deguchi, iar mai apoi isi deschide un dojo, Ueshiba Juku, unde preda forme de Daito-ryu jujutsu membrilor Omoto. Cu timpul reputatia lui O-sensei se raspandeste atragand tot mai multa lume in dojo sau.

   Geniul lui O-sensei Morihei Ueshiba a constat in modul in care a imbinat artele martiale cu religia. Desi Daito-ryu aiki-jujutsu era o arta martiala cunoscuta doar de unii samurai si transmisa din generatie in generatie, cu tehnici care cautau sa distruga si sa omoare adversarul, O-sensei a folosit-o pentru a crea Arta Pacii. Aikido care foloseste deopotriva corpul, mintea si spiritul  este azi practicat in intreaga lume, in peste 90 de tari.

Bogdan Bilt