In afara de filosofia de armonie promovata de catre O Sensei in cadrul formei martiale create la inceputul secolului 20 – Aikido – un aspect foarte important si totodata inceputul si baza antrenamentului il constituie arta caderii – ukemi.

Primul contact pe care il iei cu Aikido este prin prisma acelor filme documentare despre O-sensei sau alti maestrii de Aikido in care esti surprins sa constati cu cata usurinta de obicei o persoana in varsta reuseste sa proiecteze sau sa imobilizeze la sol un atacator in floarea varstei si fortei.

Secretul pe care il stapanesc acesti maestrii, prin intermediul caruia pot sa controleze un atacator mai mare si cu mai multa forta rezida in tehnicile Aikido.

Dupa vizionarea oricarei demonstratii de Aikido nu exista persoana care sa nu isi doreasca sa aiba abilitatea de a proiecta si imobiliza atacatori, dar multi nu constientizeaza ca pentru aceasta este nevoie de un lung antrenament in care corpul si mintea se transforma.

Odata intrat intr-un dojo de Aikido esti surprins sa constati ca in primele luni se insusesc tehnici si procedee pe care aparent nu le-ai remarcat in demonstratii, dar fara de care nu se poate pasi pe calea descoperirii secretului Aikido. Este vorba evident despre deplasari si caderi, care desi pot parea simple prin banalitatea lor reprezinta o arta fara cunoasterea careia nimeni nu poate indrazni sa viseze la apropierea de secretul Aikido-ului.

In primele luni de zile , corpul si mintea trebuie sa invete sa se deplaseze impreuna, sa fie coordonate, sa se armonizeze in asa fel incat sa fie un tot unitar. Acel concept Aici si Acum, capata sens si semnificatie in aceste prime luni de antrenamente. Nu poti sa faci o tehnica de Aikido daca nu stii sa te deplasezi, daca nu stii sa-ti pozitionezi centrul – Hara – in asa fel incat sa te aflii tot timpul in afara liniei de atac si in acea zona in care atacatorul este in dezechilibru.

Dupa ce mintea invata sa se armonizeze cu corpul in miscarile de deplasare, apare o sarcina noua si mai complexa, realizarea acestei armonizari in cadrul artei caderilor – ukemi si prin aceasta nu trebuie inteles doar armonizarea / coordonarea mainilor, picioarelor etc ci si armonizarea cu caderea in sine, si in cazul in care se lucreaza cu un partener, armonizarea cu acest partener.

Cel mai interesant concept - armonizarea cu caderea in sine – se refera la acel sentiment prin care nu mai exista decat caderea si senzatia de zbor. Tu ca individ nu mai existi, pentru o fractiune de secunda, atat cat iti ia ca sa pui barbia in piept si sa iti asezi mainile si picioarele pentru cadere, elementele tehnice ale caderii (cele de mai devreme) dispar iar tu simti doar un gol, un dezechilibru in primul rand in propria ta fiinta, in aliniamentul corporal si mental.

Ce poate fi mai minunat decat sa reusesti sa iti regasesti echilibrul dupa un moment de ratacire (dezechilibru)? Gandirea asiatica foloseste conceptul de regasirea centrului si se aplica in extensie pentru orice arta care iti permite sa te descoperi si sa progresezi spiritual. In cazul Aikido-ului aceasta regasire implica doua aspecte in calitate de uke arta caderii – ukemi, si in calitate de tori arta proiectarii si imobilizarii.

Ukemi trebuie stapanit la perfectie, si poate de aceea se exerseaza din primele antrenamente si se continua la fiecare antrenament, scopul fiind gasirea senzatiei de zbor, care iti permite sa uiti de tine si astfel caderea se realizeaza de la sine oferindu-ti protectia corporala si posibilitatea regasirii centrului prin ridicarea in picioare si eventual reevaluarea situatiei.

Putine sunt lucrurile care se pot compora cu descoperirea senzatiei de zbor, acel sentiment ca in urma unui atac , esti dezechilibrat (mental si fizic) si apoi proiectat prin crearea unui vid, simtind pur si simplu ca esti absorbit de sol.


Stefan Serafim