Dupa primele 20 de minute din primul antrenament, Vriesman sensei m-a avertizat: “Bogdan…it is going to be a nasty weekend for you!”. Nu stiam, sa rad sau sa plang. Asa ca m-am pregatit pentru ce era mai rau. La sfarsitul stagiului, dupa cele 4 antrenamente, genunchii ma dureau cumplit, iar muschii picioarelor imi erau ca de piatra. Nu a fost pe cat de rau m-am asteptat, dar asta si pentru ca m-am pregatit pentru ce putea fi mai rau.

Fara sa imi dau insa seama, doar incercand sa-l copiez pe Vriesman sensei, s-a dovedit ca pozitiile joase in care hara era proiectata spre tatami m-au ajutat sa imi imbunatatesc pozitia de garda, sa imi intaresc musculatura picioarelor si sa deschid pieptul in timpul tehnicii.

Un astfel de seminar merita din toate punctele de vedere. Informatia a fost multa (o sa am multe la care sa ma gandesc in zilele ce vin), explicatiile au fost pentru fiecare detaliu in parte, nu doar generale, iar stilul lui Wilko Vriesman sensei, captivant si amanuntit, te ajuta sa iti golesti mintea si sa practici concentrat.

Wilko Vriesman sensei este unul dintre acei profesori care, dupa multi ani de antrenament, a sintetizat toate cunostintele sale sunt forma Aikido-ului pe care il preda acum. Pentru el nu exista secrete. Povesteste liber despre etapele si modurile personale de evolutie si iti asterne totul in fata ochiilor. Trebuie doar sa vrei sa vezi.

“Who gets to know me, will know the way I am…” a marturist Wilko Vriesman sensei intr-un moment de inertie, inainte de plecarea lui spre Olanda. Si asa si e! Pana la urma, nu exista Aikido bun sau rau, ci totul e cum te folosesti tu de tehnica pentru a da viata Aikido-ului.

Bogdan Bilt