Proiecte

Discover Aikido

Prietenul meu calugăr

Se intampla exact acum patru ani ...
L-am cunoscut in 2004 cand am fost pentru prima data in Kii Tanabe, impreuna cu prietenii mei Nicu, Adi si Daniel. Cautam de cateva ore cimitirul unde este ingropat O-Sensei si nu reuseam nicicum sa il gasim. Vizitasem Parcul memorial din mijlocul orasului, unde este statuia lui O-Sensei, dar nu stiam cum sa ajungem la cimitir. Mai aveam putin timp si trebuia sa mergem spre gara, sa luam trenul de intoarcere spre Tokyo. La un moment dat, tin minte si acum foarte bine, ii spun lui Adi: „Uite cladirea din fata! Arata ca un templu. Hai sa intram".
Am ajuns la poarta, eram nehotarati daca sa intram sau nu. In final, ne-am convins unul pe celalat si am intrat. Ne-a intampinat o doamna mai in varsta si foarte finuta. Ea nu stia engleza, iar noi nu prea ne descurcam cu japoneza. Noroc cu Adi, care mai vorbea cate ceva. Dupa cateva minute, a aparut si preotul. Era mic de statura, tuns zero si foarte bronzat! Avea un zambet mare si senin. Ne-a poftit inauntru, sa bem un ceai verde. Adi a incercat sa ii explice motivul pentru care suntem noi acolo:sa gasim mormantul lui Morihei Ueshiba sensei. Ne-a servit cu ceai, i-am vizitat gradina japoneza si am scris in Cartea de Onoare a templului. Totul a durat 10 minute.I-am spus din nou: „...aikido ... Ueshiba Morihei sensei ...". Fata i s-a luminat, ne-a facut semn sa asteptam si a iesit din camera. Noi ne intrebam: oare ne-a inteles ce dorim de la el?
Dupa cinci minute ne-a chemat in curtea templului unde, .... spre surpriza noastra ne asteptau doua masini, sa ne duca la cimitir! Si nu numai ca el ne-a insotit la cimitir, dar ne-a aratat si alte temple din oras, dupa care ne-a dus la un restaurant sa mancam, zicea el, cei mai buni „soba" din Japonia. Totul s-a intamplat acum patru ani...
Iata ca in 2008 pasii m-au purtat din nou spre Kii Tanabe. De data asta, am avut norocul si onoarea sa ne astepte si sa ne fie ghid Seiji Gomita shihan, unul dintre elevii directi ai lui O-Sensei.
Dar nu am putut sa ratez ocazia ca, la sfarsitul zilei, sa il vizitez din nou pe prietenul meu calugar, cu atat mai mult cu cat Gomita sensei il cunostea personal. Am baut din nou ceai, i-am admirat din nou frumoasa gradina japoneza si ... am scris din nou in Cartea templului. De data asta, in plus, am asistat si la o scurta slujba religioasa care ne-a impresionat profund pe toti.
Am plecat de la templu, cu parare de rau si cu promisiunea ca, in octombrie 2008, cand vom fi din nou la Tanabe sa il vizitam si sa innoptam acolo. Ceea ce cu siguranta o vom face!
Dorin Marchis

Publicat in: Proiecte : Discover Aikido : Japonia